CENEI, com. în jud. Timiș, pe Bega Veche; 4.826 loc. (1991). Stație de c. f. Vezi definitia »

obicéi (obicéiuri), s. n. – 1. Uz, practică, stil. – 2. (Înv.) Tradiție, obiceiul pămîntului. – 3. (Înv.) Privilegiu. – 4. (Înv.) Contribuție, impozit. – Var. ob(l)icer(iu). Sl. obyčaj, din učiti „a învăța”, cf. ucenic, năuc (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, II, 219), cf. bg., sb., cr., slov. običaj. Var., rare, arată o încrucișare cu oblici (Tiktin). – Der. obiceinic, adj. (înv., uzual, de stil); obicină, s. f. (înv., obicei), din sl. obyčinu „obișnuit”, sec. XVII; obicinui (azi redus la obișnui), vb. (a se deprinde, a se familiariza; a avea obiceiul; a practica); obicinuelnic, adj. (înv., obișnuit, uzual); obicinuință (var. modernă obișnuință), s. f. (obicei, uz, uzanță; familiaritate); obicinuit (var. obișnuit), adj. (uzual); obicinit, adj. (înv., obișnuit); neobișnuit, adj. (insolit); desobișnui, vb. (a se dezvăța). Vezi definitia »

GHIZDÉI, ghizdei, s. m. Plantă perenă de nutreț, cu frunze trifoliate, cu flori galbene (Lotus corniculatus). – Et. nec. Vezi definitia »

neleí, neleiésc, vb. IV (reg.) a netezi (părul); (refl.) a se lustrui prin frecare. Vezi definitia »

mujdei s. n. sg. (er.) spermă. Vezi definitia »