PRIMITIVÍSM s.n. 1. Caracter primitiv; primitivitate. 2. Școală în pictură care, din atenție pentru fond, înlătură tot ce e adăugat de civilizație sub pretextul de a descoperi autenticitatea naturii în simplitatea ei originară; imitarea cu bună știință a „primitivilor” (3) [în DN]. 3. Falsă naivitate sau simularea naivității în creația literar-artistică. [< fr. primitivisme]. Vezi definitia »

DODECAFONÍSM s. n. sistem muzical atonal bazat pe dodecafonie. (< fr. dodécaphonisme) Vezi definitia »

ILUMINÍSM s.n. 1. Curent de gândire raționalist din sec. XVIII-XIX, care preconiza înlăturarea nedreptăților sociale și perfecționarea morală prin răspândirea culturii („luminii”) în popor; luminism. 2. Concepție religioasă care afirmă existența inspirațiilor directe de la divinitate. !< fr. illuminisme, it. illuminismo]. Vezi definitia »

DONJUANÍSM s. n. (Livr.) Atitudine, caracter, faptă de donjuan. [Pr.: -ju-a-, j pron. și sp. h] – Don Juan (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

KANTÍSM s.n. Kantianism. ♦ Tendință de a se inspira din doctrina lui Kant. [Cf. fr. kantisme, it. kantismo < Kant – unul dintre întemeietorii idealismului clasic german]. Vezi definitia »