UREMÍE s. f. creștere patologică a cantității de uree sau de acid uric din sânge. (< fr. urémie) Vezi definitia »

MASTOPATÍE s.f. (Med.) Afecțiune mamară. [Gen. -iei. / < fr. mastopathie, cf. gr. mastos – mamelă, pathos – boală]. Vezi definitia »

CENTAUROMAHÍE s. f. lupta dintre centauri și lapiți. (< fr. centauromachie, lat. centauromachia) Vezi definitia »

RETÉNȚÍE s. f. 1. reținere, oprire. ◊ reținere și păstrare în gaj de către creditor a unui lucru al debitorului până când acesta va achita întreaga datorie. ◊ (fig.) stăpânire, înfrânare. 2. reținere și acumulare în organism a unor produse biologice datorită funcționării defectuoase a unor glande cu secreție externă. 3. proprietate a unor substanțe de a încetini evaporarea solventului cu care au fost amestecate omogen. 4. creare a unor bazine de acumulare pe cursul unei ape prin înălțarea nivelului acesteia cu ajutorul unor construcții speciale. (< fr. rétention, lat. retentio) Vezi definitia »

ENUMERÁȚIE, enumerații, s. f. 1. Enumerare. 2. Figură de stil care constă în înșirarea unor argumente, fapte etc. privitoare la aceeași împrejurare sau temă. ♦ (Înv.) Parte a unui discurs care precedă perorația și în care autorul recapitulează argumentele expuse anterior. – Din fr. énumération, lat. enumeratio. Vezi definitia »