BIROCRATÍSM s.n. 1. Tendință de rezolvare strict administrativă a problemelor publice, de rupere a lor de realitate; preocupare excesivă de latura formală a problemelor și lipsa de interes pentru fondul lor. 2. Sistem de conducere care utilizează un aparat birocratic (administrativ, polițienesc, militar) foarte numeros, în scopul impunerii prin forță a dominației minorității asupra majorității. ♦ (În munca politică) înlocuire a muncii politice cu munca administrativă. [ Var. biurocratism s.n. / cf. rus. biurokratizm, fr. bureaucratisme]. Vezi definitia »

VOLTERIANÍSM s.n. Filozofia lui Voltaire, care afirmă, pe linia raționalismului, ireligiozitatea epicuriană și antiascetică, criticând totodată fanatismul, prejudecățile, intoleranța și abuzurile de orice fel. [Pron. -ri-a-, scris și voltairianism. / < fr. voltairianisme, cf. Voltaire – scriitor și filozof francez]. Vezi definitia »

COMPARATIVÍSM s. n. comparatism. (< germ. Komparativismus) Vezi definitia »

TROFÍSM s.n. Stare dinamică a nutriției; trofie. [< fr. trophisme]. Vezi definitia »

HIPOSUPRARENALÍSM s. n. insuficiență secretorie a suprarenalelor. (după fr. hyposurrénalisme) Vezi definitia »