ZĂTOÁCĂ, zătoace, s. f. (Reg.) Braț de fluviu între malul apei și un ostrov mai mare. – Din bg. zatok. Vezi definitia »

CONTEXTÚRĂ, contexturi, s. f. 1. Ansamblu de caracteristici ale unei țesături care definesc structura ei. 2. Mod în care sunt îmbinate elementele unui tot; înlănțuire, legătură. – Din fr. contexture. Vezi definitia »

VEZICULÍTĂ s.f. (Med.) Inflamație a veziculelor seminale. [< fr. vésiculite]. Vezi definitia »

slugúță, slugúțe, s.f. (reg.) 1. slugulice, sluguliță. 2. copil. Vezi definitia »

lîncótă (lâncóte), s. f. – Înșelăciune, păcăleală, minciună. Sl. ląkota „undiță” (Scriban). – Sec. XVI, înv. – Der. lîncoti, vb. (a amăgi, a înșela, a minți), cf. sl. lankovati. Vezi definitia »