ADENÓM, adenoame, s. n. Tumoare glandulară benignă, constituită din celule epiteliale. – Din fr. adénome. Vezi definitia »

LIMFANGIÓM s.n. (Med.) Tumoare benignă (congenitală) a vaselor limfatice. [Pl. -oame. / < fr. lymphangiome, cf. gr. lympha – apă, gr. angeion – vas]. Vezi definitia »

ANCHILOSTÓM s. m. vierme nematod parazit al intestinului uman. (< fr. ankylostome) Vezi definitia »

HETERONÓM, -Ă adj. v. eteronom. Vezi definitia »

BROM (‹ fr. {i}; {s} gr. bromos „miros urît”) s. n. Element chimic (Br.: nr. at. 35, m. at. 79,909, p. t. -7,3ºC, p. f. 58,78ºC), nemetal din familia halogenilor, lichid brun-roșiatic care dezvoltă vapori grei, sufocanți, cu miros neplăcut; are acțiune caustică asupra pielii, producînd arsuri grave; vaporii de b. atacă ochii și mucoasele; sub formă de săruri (bromuri) este folosit în medicină, în fotografie etc. A fost descoperit de chimistul francez A.J. Balard în 1826. Vezi definitia »