FALSITÁTE s. f. 1. Caracterul a ceea ce este fals, mincinos, neautentic; lipsă de adevăr. 2. Atitudine, comportare fățarnică; ipocrizie, fățărnicie, prefăcătorie. [Var.: (pop.) falșitáte s. f.] – Din it. falsità, lat. falsitas, -atis. Vezi definitia »

tránte s.f. pl. (reg.) 1. lucruri casnice îngrămădite, catrafuse. 2. vorbe goale, palavre, nimicuri. Vezi definitia »

CAUZALITÁTE s.f. Categorie filozofică care exprimă interacțiunea dintre cauză și efect, constituind una dintre principalele forme ale conexiunii universale a fenomenelor. [Pron. ca-u-. / cf. it. causalità, fr. causalité]. Vezi definitia »

curte,loc imprejumuit de un gard ,batatura Vezi definitia »

SURDITÁTE, surdități, s. f. 1. Infirmitate congenitală sau dobândită, care constă în imposibilitatea (totală sau parțială) de a percepe sunetele; surzenie. ◊ Surditate psihică = imposibilitate de a recunoaște și a distinge cu simțul auzului sursa sonoră. Surditate verbală = boală caracterizată prin neînțelegerea sensurilor cuvintelor pe care le aude cineva. 2. Calitate a unei consoane de a fi rostită fără participarea coardelor vocale. – Din fr. surdité. Vezi definitia »