PSIHOTRÓNICĂ s.f. Disciplină biofizică care se ocupă cu studiul interacțiunilor la distanță între diferiți subiecți senzitivi, între aceștia și obiecte materiale sau alte organisme vii. [< engl. psychotronics]. Vezi definitia »

STALAGMÍTĂ s. f. formație calcaroasă, con, pe solul peșterilor. (< fr. stalagmite) Vezi definitia »

ZĂVÉLCĂ, zăvelci, s. f. Fiecare dintre cele două fote dreptunghiulare, cu dungi sau brodate cu flori, care se poartă una în față și alta în spate, ca fustă. [Var.: zavélcă, zevélcă, zivélcă, zovélcă, zuvélcă s. f.] – Cf. bg. zavivka. Vezi definitia »

GÂDILĂTÚRĂ, gâdilături, s. f. Faptul de a gâdila; senzație particulară provocată cuiva prin gâdilare. [Var.: gâdilitúră s. f.] – Gâdila + suf. -ătură. Vezi definitia »

obicínă, obicíni, s.f. (înv.) 1. obicei. 2. practică religioasă, ritual. Vezi definitia »