Definita cuvantului turnură
TURNÚRĂ s.f. I. 1. Înfățișare, aspect (exterior) sub care se prezintă lucrurile, faptele. ♦ Întorsătură. 2. Fel în care sunt așezate cuvintele într-o frază. II. Perniță sau bucată de stofă purtată odinioară de femei la spate sub rochie, mai jos de talie. [< fr. tournure].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu turnură
FÂSĂIÁLĂ s. f. v. fâsâială. Vezi definitia »
șutilícă2, șutilíci, s.m. (reg. și fam.) copil care are obiceiul de a șterpeli. Vezi definitia »
PENTAGRÁMĂ s.f. Figură geometrică în formă de stea cu cinci colțuri. [< fr. pentagramme, cf. gr. pente – cinci, gramma – scriere]. Vezi definitia »
Boală determinată de o specie de Babesia, răspândită de căpușe, care afectează multe dintre animalele domestice. Vezi definitia »
EUCARIÓTĂ, eucariote, s. f. (Biol.) Plantă sau animal evoluat care are nucleu tipic, separat prin membrană. [Pr.: e-u-ca-ri-o-] – Din engl. eucaryote. Vezi definitia »