Definita cuvantului cucă
cúcă (cúci), s. f. – Culme izolată și golașă, stîncă. Probabil cuvînt identic cu ciucă, ce are același sens; pentru alterarea fonetismului, cf. ciocan – cocean, ciocîrlă – cocîrlă, etc. Ar putea fi și formație regresivă, plecînd de la cucui 2, sau cel puțin formă influențată de acest ultim cuvînt. Este puțin probabilă der. directă din lat. cucullus (REW 2359). După Pascu, Beiträge, 9, din bg. kuka. Pentru DAR, ar putea fi cucă „femela cucului”, datorită izolării și singurătății ei, ipoteză destul de ciudată, Iordan, BF, VI, 184-7, admite identitatea cu ciucă, dar preferă să plece de la lat. *cucca.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cucă
ANABIÓZĂ s. f. revenire la viață a unor organisme după o întrerupere a funcțiilor vitale prin hibernare; criptobioză. (< fr. anabiose) Vezi definitia »
TRICOCEFALÓZĂ s. f. boală parazitară provocată de tricocefali, care se manifestă prin tulburări digestive. (< fr. trichocéphalose) Vezi definitia »
INVERTÍNĂ s. f. (Biol.) Invertază. – Din fr. invertine. Vezi definitia »
SCVÁMĂ s. f. frunzișoară rudimentară care protejează mugurii, receptaculul etc. (< lat. squama) Vezi definitia »
DIZIDÉNȚĂ s. f. v. disidență. Vezi definitia »