Definita cuvantului culă
cúlă (cúle), s. f. – 1. Turn, foișor. – 2. Casă boierească fortificată. – 3. Turn boltit în care se păstra visteria, în palate. – 4. Tezaur, bogăție. – 5. Beci boltit. – Mr., megl. culă. Tc. kula, din arab. kulle (Șeineanu, II, 148; Berneker 641; Lokotsch 1238; Ronzevalle 141); cf. ngr. ϰούλα, ϰουλές, alb. kulë, bg., sb., cr. kula.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu culă
NĂSCOCEÁLĂ, născoceli, s. f. (Rar) Născocire. – Născoci + suf. -eală. Vezi definitia »
CEREZÍNĂ s. f. produs prin rafinarea cerurilor de petrol. (< fr. cérésine) Vezi definitia »
RÚMBĂ s. f. dans cubanez, de origine africană, sincopat și cu mișcare rapidă; melodia corespunzătoare. (< fr., sp. rumba, germ. Rumba) Vezi definitia »
CANȚONĂ (‹ it.) s. f. 1. Specie a poeziei lirice medievale, de origine provensală, cultivată de trubadurii care cîntau dragostea cavalerilor. Compusă din (3-) 5 sau 7 strofe, ultima mai scurtă, cu un număr nedeterminat de versuri (între 7 și 20) fiecare reluînd primul vers și păstrînd aceeași schemă ritmică. A cunoscut o mare înflorire în sec. 13, datorită poeților Școlii Siciliene și apoi prin Dante, Petrarca și Boccaccio. 2. Cîntec pe mai multe voci în epoca Renașterii, apropiat de cîntecul popular, care cu timpul a devenit o piesă instrumentală de tip polifonic imitativ, pregătind apariția fugii. Vezi definitia »
REMAIÉZĂ, remaieze, s. f. Persoană care se ocupă cu remaierea ciorapilor. – Din fr. remmailleuse. Vezi definitia »