Definita cuvantului culme
cúlme (cúlmi), s. f. – 1. Vîrf, creastă. – 2. Coamă, linie de intersecție a două versante de acoperiș. – 3. Prăjină orizontală în casele țărănești, de care se atîrnă haine. – 4. Culme, apogeu. – 5. Desăvîrșire, perfecțiune. – 6. Cruce de ramă, la stupi. – 7. Pînză țesută în casă pentru împodobirea interiorului. – Mr. culme, megl. culmi. Lat. culmen (Diez, I, 133; Pușcariu 437; Candrea-Dens., 431; REW 2376; DAR); probabil prin intermediul unei forme *culmis; cf. alb. kuljm (Meyer 213; Philippide, II, 639), it. (sp.) colmo, fr. comble, sp. cumbre, port. (gal.) cume. – Der. culmiș, s. n. (culme); culminăriță, s. f. (pînză de casă pentru mobile), care pare să reprezinte un *culminaria (Candrea-Dens., 432; DAR). – Der. neol. culmina, vb., din fr.; culminant, adj.; culminație, s. f.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu culme
MONOTRÉME s.n.pl. Ordin de mamifere ovipare, având ca tip ornitorincul; (la sg.) animal din acest ordin. [Sg. monotrem. / < fr. monotrèmes, cf. gr. monos – unic, trema – orificiu]. Vezi definitia »
înăspríme s.f. (înv.) asprime. Vezi definitia »
Nume de origine greaca insemnand atot puternic ,invingator Vezi definitia »
încunjuríme s.f. (înv.) împrejurime, mediu ambiant. Vezi definitia »
SFENISCIFÓRME s. f. pl. ordin de păsări marine nezburătoare: pinguinii. (cf. gr. sphénisque, pinguin-imperial) Vezi definitia »