ACORDÁ vb. I. tr. 1. A da (cu bunăvoință, cu atenție); a concede; a atribui. 2. A stabili între cuvintele unei propoziții un raport impus de regulile sintaxei (în ceea ce privește genul, numărul etc.). 3. A da coardelor sau sunetului unui instrument muzical un anumit ton. [P.i. (1,2) acord, (3) -dez, 3,6 (1,2) -dă, (3) -dează. / cf. fr. accorder, it. accordare]. Vezi definitia »

TARODÁ vb. I. tr. (Tehn.) A găuri în spirală o piesă care urmează să primească un șurub; a fileta. [< fr. tarauder]. Vezi definitia »

DECEDÁ vb. intr. a înceta din viață; a muri, a răposa. (< fr. décéder, lat. decedere) Vezi definitia »

REDUNDÁ vb. I. intr. (Liv.) 1. A se găsi din belșug; a abunda. 2. A avea, a face redundanță. [< lat. redundare, fr. redonder]. Vezi definitia »

MDA adv. Cuvânt care exprimă o afirmație îndoielnică. – Din da¹. Vezi definitia »