Definita cuvantului cușcă
cúșcă (cúști), s. f. – 1. Cușcă. – 2. Coteț de găini. – 3. Cușcă de cîini. – 4. Sărbătoare evreiască, praznicul Corturilor. – 5. Colibă, bordei. – 6. Colibă, bordei. – 6. Cușcă de lemn în care în vechime se dezghioca de obicei porumbul. Rut. kučka „coteț de găini” (Cihac, II, 88), încrucișat probabil cu tc. kuș „pasăre”, kușhane „colivie”, deoarece se spune cușcă numai pentru coteț, de găini, de cîini făcut din zăbrele. Cf. cușchebap, s. n. (pui fript), din tc. kușkebabi, înv.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu cușcă
coșáră, coșáre, s.f. (reg.) coș, coșniță, coșarcă. Vezi definitia »
LĂCUÍNȚĂ s. f. v. locuință. Vezi definitia »
ocnă (ócne), s. f. – 1. Salină, mină de sare. – 2. Muncă silnică pe viață, care se făcea odinioară în saline cu ocnașii (sec. XVII-XIX). Sl. okno „fereastră” (Miklosich, Slaw. Elem., 33; Cihac, III, 224; Conev 42), cf. bg., sb. okno „puț de mină”, pol. okna, ngr. οϰνα „salină” (‹ rom.). – Der. Ocnaș, s. m. (condamnat; muncitor în salină); ocniță, s. f. (nișă, firidă), din sl. okunice „fereastră”. Der. din ngr. pornind de la sl. (Meyer, Neugr. St., II, 49), nu pare probabilă. Vezi definitia »
BĂLĂBĂNEÁLĂ, bălăbăneli, s. f. Mers nesigur, mișcare înceată, legănată sau împleticită. – Bălăbăni + suf. -eală. Vezi definitia »
PENTÓDĂ s. f. tub electronic cu cinci electrozi. (< fr. pentode) Vezi definitia »