ONOMASIO- Element prim de compunere savantă cu semnificația „denumire”. [Pron. -si-o-. / < fr., it. onomasio-, cf. gr. onomasia]. Vezi definitia »

LIO- elem. „dispersie”, „dizolvare”. (< fr. lyo-, cf. gr. lyein, a dizolva) Vezi definitia »

CÁLCIO-VÉCCHIO s. n. Gen de tencuială ornamentală care prezintă asperități și adâncituri pronunțate la suprafață, dând zidurilor un aspect voit arhaic. – Cuv. it. Vezi definitia »

CELIO- Element de compunere savantă cu semnificația „abdomen”, „în legătură cu abdomenul”. [Pron. -li-o-, var. celo-. / < fr. coelio-, lat. coeliacum < gr. koilia – pântece, abdomen]. Vezi definitia »

MÁNSIO s.n. (Ant.) Loc de popas pentru călători și curieri oficiali de-a lungul unui drum în lumea romană. [Pron. -si-o. / < lat. mansio]. Vezi definitia »