Definita cuvantului binedispune
binedispúne (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. binedispún, 2 sg. binedispúi, 1 pl. binedispúnem; conj. prez. 3 să binedispúnă; ger. binedispúnând; part. binedispús
Sursa: DOOM 2
Sursa: DOOM 2
Cuvinte ce rimeaza cu binedispune
ABSOLUȚIÚNE s.f. 1. Scutire, iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. 2. Iertare a păcatelor (dată de obicei de către papă). [Pron. -ți-u-. / cf. lat. absolutio, fr. absolution]. Vezi definitia »
ACCEPȚIÚNE s. f. v. accepție. Vezi definitia »
INCOMPREHENSIÚNE s. f. incapacitate de a înțelege, de a fi înțeles. (< fr. incompréhension) Vezi definitia »
FOTOEMISIÚNE s. f. v. fotoemisie. Vezi definitia »
IRADIÁȚIUNE s. f. v. iradiație. Vezi definitia »