Definita cuvantului ea
eá (éle), – pron. – Pronume personal de pers. 3 sing. f.; ține locul persoanei despre care se vorbește. – Mr. ea, ia, megl. ea, istr. io. Lat. ĭlla (Pușcariu 764; REW 4266). Pl. ele ‹ ĭllae, gen. ei ‹ ĭllaei (pl. lor ‹ ĭllorum), acuz. o ‹ *eaua ‹ ĭllam. Cf. el, iele.
Sursa: DER
Sursa: DER
Cuvinte ce rimeaza cu ea
podobeá, podobéle, s.f. (reg.) curcan. Vezi definitia »
proședeá, proșéd, vb. II (înv.) a sta în față; a ocupa locul întâi într-o adunare. Vezi definitia »
FIDEÁ s. f. Pastă făinoasă (industrială), în formă de fire lungi și subțiri (prezentate mai ales sub formă de gheme). – Din ngr. fidés. Vezi definitia »
AȘÍJDEREA adv. (Înv. și reg.) Tot așa, la fel; asemenea. [Var.: așíjderi adv.] – Din ași (înv.) + v. sl. [tako] žde + re + a. Vezi definitia »
FLANEÁ s. f. v. flanelă Vezi definitia »