COARTICULÁȚIE s.f. (Lingv.) Producere concomitentă a mișcărilor articulatorii în emiterea unor sunete. [Cf. fr. coarticulation]. Vezi definitia »

PALPÁȚIE s. f. palpare. (< fr. palpation, lat. palpatio) Vezi definitia »

ÁȘCHIE, așchii, s. f. Bucată mică, subțire, care se desprinde sau sare dintr-un lemn, dintr-o piatră etc. prin cioplire, prin spargere etc. [Var.: (reg.) háșchie s. f.] – Lat. ascla (= astula sau assula). Vezi definitia »

HIPERPROTEINEMÍE, hiperproteinemii, s. f. (Med.) Creștere a cantității de proteine din sânge peste concentrația normală; cantitate de proteine care depășește concentrația normală în sânge. [Pr.: -te-i-] – Din fr. hyperprotéinémie. Vezi definitia »

APLICÁȚIE, aplicații, s. f. 1. Faptul de a aplica (1). ◊ Ceea ce se aplică (1); p. ext. obiect, lucru care rezultă din aplicarea aceasta. 2. Faptul de a aplica (2), de a pune în practică. 3. Fig. Aptitudine, talent, înclinație. – Din fr. application. Vezi definitia »