caramfílă (caramfíle), s. f. – Garafă. – Var. carafilă. Bg. karamfilka, cf. mag. karafina. Vezi definitia »

ANACRÚZĂ, anacruze, s. f. 1. Notă sau grup de note care formează o măsură incompletă la începutul unei compoziții muzicale. 2. Prima silabă neaccentuată a unui vers. – Din fr. anacrouse. Vezi definitia »

PEHBLÉNDĂ s.f. Oxid natural de uraniu care conține și radiu în cantități mici. [< fr. pechblende, germ. Pechblende]. Vezi definitia »

CLÁPĂ s. f. dispozitiv, obiect care servește la închiderea sau deschiderea unui orificiu, la declanșarea unui anumit efect. ♦ a trage ~ (cuiva) = a înșela pe cineva. (< germ. Klappe) Vezi definitia »

PALÁVRĂ, palavre, s. f. (Fam.; mai ales la pl.) Vorbă, afirmație lipsită de seriozitate sau de temei; fleac; balivernă, brașoavă. – Din tc. palavra, ngr. palávra. Vezi definitia »