PALEOCÉN s.n. (Geol.) Prima epocă (serie) a paleogenului. // adj. Care aparține acestei epoci. [< fr. paléocène, cf. gr. palaios – vechi, kainos – recent]. Vezi definitia »

TRINITROTOLUÉN s.n. Substanță cristalizată de culoare galbenă-deschisă, obținută prin nitrarea toluenului, care se întrebuințează ca exploziv; trotil. [Pron. -lu-en. / < fr. trinitrotoluène]. Vezi definitia »

ambigen,-a,ambigeni.-e,adj.[Gram;rar,in sintagmele]Genul ambigen[si substantivat,n]=genul neutru.Substantiv ambingen=substantiv neutru,-Din lat,ambingenus„corcit”. Vezi definitia »

SEPTOGÉN, -Ă, septogeni, -e, adj. (Despre bacterii) Care produce putrefacție. – Din septic (după gazogen). Vezi definitia »

GÉMEN, -Ă, gemeni, -e, adj. V. geamăn. Vezi definitia »