ADÚCȚIE, aducții, s. f. 1. Construcție hidrotehnică destinată transportării unui fluid de la punctul de captare până la cel de folosire. 2. Mișcare efectuată de un mușchi aductor. [Var.: aducțiúne s. f.] – Din fr. adduction, lat. adductio, -onis. Vezi definitia »

CRISTALOMETRÍE s. f. Disciplină care se ocupă cu studiul formelor geometrice ale cristalelor (2). – Din fr. cristallométrie. Vezi definitia »

SCUFÍE, scufii, s. f. 1. Căciuliță de formă specială, care se leagă sub bărbie, purtată mai ales de sugari; bonețică. 2. Bonetă de pânză, de stofă etc., care se poartă mai ales noaptea, în timpul somnului; tichie, căciulită. 3. Căciulită rotundă, de culoare neagră, pe care o poartă călugărițele. – Din ngr. skúfia, it. scuffia. Vezi definitia »

GALVANOTAXÍE s.f. Influență exercitată de curenți galvanici asupra ființelor unicelulare; galvanotropism. [Gen. -iei. / < fr. galvanotaxie]. Vezi definitia »

abiotrofíe s. f. proces degenerativ care atinge celulele vii (ale sistemului nervos). (< fr. abiotrophie) Vezi definitia »