NEOCLASICÍSM s.n. Tendință artistică și literară de a reînvia anumite trăsături ale clasicismului (reîntoarcerea la idealurile antice, echilibru, simetrie, reconsiderarea formei, orizonturi mai calme). [Cf. fr. néo-classicisme, it. neoclassicismo]. Vezi definitia »

RUSÍSM s.n. Termen, expresie sau construcție specifică limbii ruse, împrumutată fără a fi necesar de o altă limbă. [Et. incertă]. Vezi definitia »

SINAPÍSM s.n. Cataplasmă din făină de muștar cu apă, care se aplică pe diferitele părți bolnave ale corpului spre a provoca un aflux de sânge. [< fr. sinapisme, cf. lat. sinapis – muștar]. Vezi definitia »

EMANATÍSM s. n. Doctrină religioasă-filozofică de tendință panteistă, potrivit căreia lumea nu este rezultatul unui act de creație, ci s-a născut din substanța divinității printr-un proces continuu de emanație; emanaționism. – Din germ. Emanatism, fr. émanatisme. Vezi definitia »

ASINCRONÍSM s. n. caracter asincron. ◊ efect cinematografic bazat pe neconcordanța dintre coloana vizuală și cea sonoră. (< fr. asynchronisme) Vezi definitia »