FÚNCȚIE s.f. 1. Activitate dusă de cineva pentru a se achita de obligațiile impuse de serviciul pe care îl are; însărcinare, sarcină; slujbă. 2. Rol sintactic pe care îl îndeplinește un cuvânt în propoziție. ♦ (Log.) Operație care prin aplicare asupra unui argument îi conferă acestuia o valoare corespunzătoare. 3. Activitatea proprie a organelor unei ființe (animale sau vegetale). 4. Totalitatea proprietăților chimice comune ale unei substanțe organice, determinate de prezența aceluiași radical organic în moleculă. 5. (Mat.) Mărime variabilă care depinde de una sau de mai multe mărimi variabile. 6. A fi în funcție de... = a depinde de... [Var. funcțiune s.f. / cf. lat. functio, it. funzione, fr. fonction]. Vezi definitia »

HETEROTERAPÍE, heteroterapii, s. f. (Med.) Tratament al unei boli cu mijloace specifice alteia. – Din fr. hétérothérapie. Vezi definitia »

ZOOMETRÍE s.f. Studiul dimensiunilor animale. [Gen. -iei. / cf. it. zoometria]. Vezi definitia »

LIPÍE, lipii, s. f. Pâine rotundă și plată, puțin crescută, cu coajă multă și miez puțin. – Cf. scr. lepinja. Vezi definitia »

postnicíe s.f. (înv.) viață de pustnic sau de post sever. Vezi definitia »