CÁRIE s.f. 1. Boală a dinților, caracterizată prin măcinarea înceată și progresivă a smalțului și a dentinei. 2. (Metal.) Defect superficial al pieselor turnate sub forma unor canale cu margini neregulate provocate de gaze. [Gen. -iei. / < fr. carie, cf. lat. caries]. Vezi definitia »

PROHIBÍȚIE, prohibiții, s. f. Măsură legislativă sau administrativă prin care se interzice producerea, vânzarea, exportul sau importul unor mărfuri. – Din fr. prohibition. Vezi definitia »

ȘMECHERIE chichirez, găselniță, halardeală, merchez, moftologie, nasabțigen, șmerchez. Vezi definitia »

CALIFICÁȚIE, calificații, s. f. (Înv.) Calificare. – Din fr. qualification, lat. qualificatio. Vezi definitia »

EPIGASTRALGÍE s.f. (Med.) Durere în regiunea epigastrului. [< fr. épigastralgie, cf. gr. epi, fr. gastralgie]. Vezi definitia »