TAOÍSM s. n. direcție principală a filozofiei antice chineze, în cadrul căreia s-au manifestat două curente, unul materialist și altul idealist, după interpretarea dată noțiunii de „tao”. ◊ religie chineză, amalgam al cultului spiritelor naturii și ale strămoșilor, al ideilor lui Lao-dzî și al diverselor credințe. (< fr. taoïsme) Vezi definitia »

ANTORÍSM s. n. procedeu stilistic constând în înlocuirea unui cuvânt cu altul, considerat mai puternic sau mai exact. (< fr. anthorisme) Vezi definitia »

s.m. și f., Persoană cu competența de a conduce un audit. (ISO 9000:2000) Vezi definitia »

BARBARÍSM s.n. Cuvânt introdus dintr-o limbă străină fără a fi necesar. ♦ Cuvânt rezultat din stâlcirea altui cuvânt din aceeași limbă. [< fr. barbarisme, cf. lat. barbarismus, gr. barbarismos – expresie greșită]. Vezi definitia »

ALPINÍSM s. n. sport în ascensiuni pe culmi muntoase greu accesibile. (< fr. alpinisme) Vezi definitia »