IMPLANTOLOGÍE s. f. disciplină medicală care studiază implanturile și transplantele de organe. (< fr. implantologie) Vezi definitia »

ROMÂNOFOBÍE s. f. ură față de români. (< român + -fobie²) Vezi definitia »

MALEDÍCȚIE, maledicții, s. f. (Livr.) Blestem; nenorocire, fatalitate. [Var.: maledicțiúne s. f.] – Cf. fr. malédiction. Vezi definitia »

COAPTÁȚIE s.f. 1. Stare de interacțiune specifică a organelor unui corp viu. 2. Punerea la locul lor a fragmentelor de oase fracturate sau a oaselor luxate. [Pron. co-ap-, gen. -iei. / < fr. coaptation, cf. lat. cum – cu, aptare – a ajusta]. Vezi definitia »

STADIMETRÍE s.f. Măsurare indirectă a distanțelor cu ajutorul tahimetrului și al stadiei; tahimetrie. [Gen. -iei. / < fr. stadiométrie]. Vezi definitia »