cetáte (cetắți), s. f. – 1. Fortăreață, citadelă, castel. – 2. Oraș. – Mr. țitate, megl. țitati, istr. cetǫte. Lat. cῑvĭtātem (Diez, I, 123; Pușcariu 349; Candrea-Dens., 322; REW 1959; DAR)); cf. alb. kjutat (Meyer 229); it. città, v. prov., cat. ciutat, fr. cité, sp. ciudad, port. cidade. Der. cetățuie, s. f. (citadelă, fortăreață); cetățean, s. m. (locuitor al unui stat); cetățenesc, adj. (de cetățean, civic; obștesc); cetățenie, s. f. (condiția de cetățean; naționalitate); cetățenime, s. f. (mulțime de cetățeni; burghezie); încetățeni, vb. (a acorda cetățenie); concetățean, s. m., format pe baza fr. concitoyen. Vezi definitia »

INAPLICABILITÁTE s.f. Însușirea de a nu fi aplicabil. [Cf. fr. inapplicabilité]. Vezi definitia »

CALICRATE (CALLICRATES) (a doua jumătate a sec. 5 î. Hr.), arhitec t grec din Atena. A construit templul zeiței Nike Apteros și (împreună cu arhitectul Ictinos) Partenonul, ambele pe Acropola Atenei. Vezi definitia »

ATOMICITÁTE s.f. Caracter atomic. [Cf. fr. atomicité]. Vezi definitia »

CALAMITÁTE, calamități, s. f. Nenorocire mare, dezastru care lovește o colectivitate; flagel. – Fr. calamité (lat. lit. calamitas, -atis). Vezi definitia »