NEOCRITICÍSM s. n. Curent filozofic francez care încearcă să restabilească doctrina kantiană potrivit datelor și speculațiilor științifice moderne. [Pr.: ne-o-] – Din fr. neo-criticisme. Vezi definitia »

PESIMÍSM s.n. 1. (Op. optimism) Predispoziție de a vedea totul într-o lumină sumbră, deprimantă. 2. Trăsătură caracteristică ideologiei claselor pe cale de dispariție, care susține că viața omenească este iremediabil condamnată la suferință și că ea nu merită să fie trăită. [Cf. fr. pessimisme < lat. pessimus – superlativ al lui malus – rău]. Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s. n. Ceea ce este specific conceptiei filozofice a lui Aristotel. – Din fr. aristotélisme. Vezi definitia »

HORAȚIANÍSM s. n. imitație a poeziei lui Horațiu, caracterizată prin intimitate, recluziune, meditație și somnolare la gura sobei. (< horațian + -ism) Vezi definitia »

SERIALÍSM s.n. Tehnică de compoziție muzicală care folosește totalitatea celor 12 sunete cromatice, considerate ca având aceeași importanță. V. dodecafonism. [Pron. -ri-a-. / et. incertă]. Vezi definitia »