IRITÁȚIE s.f. 1. Enervare, izbucnire de mânie; iritare. 2. Excitare anormală, inflamație a unui organ. [Gen. -iei, var. iritațiune s.f. / cf. fr. irritation, lat. irritatio]. Vezi definitia »

PUNCTUÁȚIE s.f. Totalitatea semnelor grafice cu ajutorul cărora se despart frazele între ele și părțile constitutive ale frazei; parte a gramaticii care cuprinde regulile de întrebuințare a acestor semne; fel de a întrebuința aceste semne. [Gen. -iei, var. punctuațiune s.f. / cf. fr. punctuation]. Vezi definitia »

FOLÍE², folii, s. f. (Fam.) Veselie (zgomotoasă), grozăvie, nebunie (plină de satisfacții); (concr.) lucru grozav, extrem de plăcut, care produce o impresie vie. – Din fr. folie. Vezi definitia »

REFLÁȚIE s. f. politică aplicată în unele țări, după o perioadă de recesiune și deflație, constând în stimularea cererii, în scopul utilizării forței de muncă și redresării activității economice. (< engl. reflation) Vezi definitia »

AMFIBOLOGÍE, amfibologii, s. f. Construcție defectuoasă de stil, de limbă etc. care poate da naștere la echivoc; ambiguitate, amfibolie. – Din fr. amphibologie, lat. amphibologia. Vezi definitia »