DIASTÉMĂ s. f. 1. fisură congenitală. 2. spațiu anormal între dinții incisivi frontali; strugăreață. 3. (geol.) interval de timp între depunerea unui depozit de sedimente și depunerea depozitului imediat următor. (< fr. diastème) Vezi definitia »

CELULÓZĂ s. f. substanță organică din pereții celulelor plantelor, în industria hârtiei, a lacurilor, explozivilor etc.; lignoză. (< fr. cellulose) Vezi definitia »

BICLORÚRĂ s.f. Compus din doi atomi de clor. (din fr. bichlorure) Vezi definitia »

PARODONTÓZĂ s. f. proces patologic al parodonțiului, constând în retracția gingiilor și descoperirea pronunțată a dinților; pioree alveolară; paradentoză. (< fr. parodontose) Vezi definitia »

TERMISTÁNȚĂ s.f. (Fiz.) Rezistență electrică a cărei valoare variază cu temperatura. [< fr. thermistance]. Vezi definitia »