RECEPTÓR, -OÁRE adj. Care receptează, care primește (o acțiune mecanică, un curent etc.). // s.n. Sistem tehnic care primește o anumită formă de energie pentru a o transforma în alta. ♦ Receptor telefonic = aparat care transformă oscilațiile electromagnetice dintr-un circuit electric în oscilații acustice; (p. ext.) piesă care servește pentru a asculta și a vorbi la telefon. // s.m. Organ de simț la nivelul căruia se realizează transformarea energiei excitantului exterior în energie nervoasă. [Cf. fr. récepteur]. Vezi definitia »

DERIVATÓR, -OÁRE adj., s. m. f. (procedeu, substanță) care produce o derivație (5). (< fr. dérivateur) Vezi definitia »

FONDATÓR, -OÁRE adj., s.m. și f. (Cel) care fondează ceva; întemeietor; ctitor. [Var. fundator, -oare s.m.f. / cf. fr. fondateur]. Vezi definitia »

cor (córuri), s. n. – 1. Cerc, adunare, societate. – 2. Cantitate de fîn care se așază în formă de cerc sau pătrat, pentru a forma baza căpiței. – Mr. cor „dans”. Lat. chorus (DAR). Apare în texte începînd cu sec. XVII. Cf. horă. Vezi definitia »

MIGRATÓR, -OÁRE adj. care migrează (1). (< fr. migrateur, lat. migrator) Vezi definitia »