buríc (-ce), s. n. – 1. Ombilic. – 2. Vîrful degetului. – 3. Centru. – Mr., megl., istr. buric. Lat. umbĭlῑcus (Pușcariu 240; REW 9045; Candrea-Dens., 200; DAR), prin intermediul unei forme asimilate *umbŭlῑcus, în care prima parte s-a simțit probabil ca art. indef., cf. it. belico, (um)bilico; cf. și prov. ombelic, embelic, fr. nombril, sp. ombligo, port. umbigo. Sandfeld 36 leagă în mod inexplicabil sensul de „centru” cu gr. ὀμφαλός, ca și cum nu ar fi o extindere normală și generală a sensului primitiv al cuvîntului. Der. buricat, adj. (proeminent); burica, vb. (a bomba, a curba); buricătură, s. f. (proeminență). Vezi definitia »

OCTÁNIC, -Ă adj. Cifră octanică = număr care indică rezistența la explozie a unui combustibil lichid. [< fr. octanique]. Vezi definitia »

CANIBÁLIC, -Ă adj. de canibal. (< fr. cannibalique) Vezi definitia »

ANTISEBORÉIC, -Ă adj., s. n. (medicament) în tratamentul seboreei și acneei. (< germ. antiseborrheisch) Vezi definitia »

pomesélnic, pomesélnice, s.n. (înv.) 1. fâșie de pânză; ștergar (lung și îngust). 2. (reg.) văl sau bucată de pânză (albă, brodată), pe care le poartă femeile pe cap. 3. (înv. și reg.) scufie împodobită cu mărgele, panglicuțe colorate, fluturași etc., purtată de femei cu portul popular, la sărbători. Vezi definitia »