ABERÁȚIE, aberații, s. f. 1. Abatere de la ceea ce este normal sau corect. 2. Defecțiune a unui sistem optic, care duce la obținerea unor imagini neclare, deformate etc. ◊ Aberație vizuală = astigmatism (2). Aberația luminii = variația aparentă a poziției unui astru pe cer datorită mișcării Pământului în jurul Soarelui și faptului că lumina se propagă cu viteză finită. 3. Ceea ce este inadmisibil, absurd; absurditate, inepție, prostie. – Din fr. aberration, lat. aberratio. Vezi definitia »

SURESCITÁȚIE s. f. surescitare. (< fr. surexcitation) Vezi definitia »

PALEOFITOLOGÍE s. f. paleobotanică; fitopaleontologie. (< fr. paléophytologie) Vezi definitia »

PREISTÓRIE s.f. Ansamblu de informații asupra istoriei societății primitive, anterioară apariției izvoarelor scrise. [Gen. -iei. / după fr. préhistoire]. Vezi definitia »

CHERATOMALACÍE s. f. înmuiere și perforație a corneei. (< fr. kératomalacie) Vezi definitia »