FURTÚNĂ, furtuni, s. f. 1. Vânt puternic însoțit de averse de ploaie, de grindină și de descărcări electrice; vijelie. ◊ Expr. Furtună de... = mulțime (mare) de... 2. (În sintagma) Furtună solară = accentuare bruscă a activității solare, însoțită de intensificarea emisiei corpusculare și a celei electromagnetice. 3. Fig. Zbucium, tulburare sufletească. 4. Fig. Revoltă, răscoală. – Din ngr. furtúnă. Vezi definitia »

BĂNDURÍCĂ, băndurici, s. f. (Reg.) Diminutiv al lui bandură¹. – Bandură¹ + suf. -ică. Vezi definitia »

IREUȘÍTĂ s. f. nereușită, insucces. (< fr. irréussite) Vezi definitia »

a băga pleaopă expr. (intl.) a privi atent. Vezi definitia »

CURÁNTĂ s.f. Vechi dans francez în măsură de trei timpi, cu o mișcare vioaie; melodia acestui dans. [< fr. courante]. Vezi definitia »