PERSUASÍV, -Ă adj. convingător; insistent, stăruitor. (< fr. persuasif) Vezi definitia »

INTEROCEPTÍV, -Ă, interoceptivi, -e, adj. (Biol.; despre senzații) Care ia naștere în urma acțiunii impulsurilor de la nivelul organelor interne. – Din fr. interoceptif. Vezi definitia »

COERCITÍV, -Ă adj. care constrânge. ♦ câmp ~ = intensitatea câmpului magnetic la care se anulează magnetizația unui corp feromagnetic. (< fr. coercitif) Vezi definitia »

INSTINCTÍV, -Ă adj. (adesea adv.) Din (de) instinct; inconștient. [Cf. fr. instinctif]. Vezi definitia »

CONVULSÍV, -Ă adj. care produce, care se manifestă prin convulsii. ♦ tuse ~ă = boală infecțioasă la copii care se manifestă prin tuse puternică cu convulsii. (< fr. convulsif) Vezi definitia »