ELECTROMECÁNIC, -Ă, electromecanici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. ♦ Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electrotehnicii. 2. S. f. Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. – Din fr. électromécanique. Vezi definitia »

PRĂVÁLNIC, -Ă, prăvalnici, -e, adj. Înclinat, pieziș, abrupt. – Din prăval + suf. -nic. Vezi definitia »

SÉMNIC, sémnice, s. n. (Var.) Zemnic. (din bg. zimnik < sl. ziminŭ = de iarnă) Vezi definitia »

POLITÉHNIC, -Ă adj. Care privește, care se referă la, care cuprinde mai multe științe, mai multe meserii sau arte practice. ♦ Institut politehnic (și s.f.) = instituție de învățământ superior unde se pregătesc ingineri. [< fr. polytechnique, cf. gr. polys – numeros, techne – artă]. Vezi definitia »

ELEFÁNTIC adj. Care este în legătură cu elefanții; de elefant. [< fr. élephantique]. Vezi definitia »