LĂUTÚRĂ, lăuturi, s. f. (Reg.) Lăut, lăutoare. [Pr.: lă-u-] – Lăut + suf. -ură. Vezi definitia »

sculeáță, sculéțe, s.f. (reg.) sculă instrument, unealtă, ustensilă. Vezi definitia »

SERUMGLOBULÍNĂ s.f. Globulină care se găsește în plasma sanguină. [< fr. sérum-globuline]. Vezi definitia »

BRÁZDĂ, brazde, s. f. 1. Fâșie de pământ răsturnată cu plugul; urmă rămasă în pământ după plug. ◊ Loc. adj. (Despre vite de jug) Din (sau de) brazdă = din dreapta. ◊ Expr. A da sau a aduce (pe cineva) pe (sau la) brazdă = a aduce (pe cineva) pe calea cea dreaptă, a-l face să se acomodeze. A se da pe brazdă = a se îndrepta; a se deprinde cu o noua situație, a se acomoda. 2. Bucată de pământ desprinsă cu iarbă cu tot; glie. 3. Rând de iarbă (sau de grâu etc.) cosită; polog. 4. Strat (de legume sau de flori); răzor. 5. Urmă, dâră, pârtie; crestătură. ♦ Fig. Zbârcitură, cută a feței. – Slav (v. sl. brazda). Vezi definitia »

OTOSCLERÓZĂ, otoscleroze, s. f. (Med.) Scleroză a timpanului. – Din fr. otosclérose. Vezi definitia »