Definita cuvantului arbitru
ARBÍTRU s. m. 1. persoană, instituție care are sarcina de a soluționa un diferend, un litigiu. 2. cel care arbitrează o aplicație tactică, o competiție sportivă. (< fr. arbitre, lat. arbiter)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu arbitru
LAMELIRÓSTRU, -Ă I. adj. (despre păsări) cu ciocul acoperit de lamele transversale. II. s. f. pl. anseriforme. (< fr. lamellirostre/s/) Vezi definitia »
címbru (címbri), s. m. – 1. Plantă erbacee cu frunze aromate folosite drept condiment (Thymus serpyllum, Thymus lanuginosus, etc.). – 2. Piperniță de grădină (Satureia hortensis). – Var. ciumbru. Mr. ciumburică. Origine necunoscută. Legătura cu gr. θύμπρος nu este clară, și der. direct din gr. (Philippide, Bausteine, 54; Pascu, I, 193; Diculescu, Elementele, 483) pare dificilă din punct de vedere fonetic. S-a presupus un sl. *čębrŭ, *čąbrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 53; Cihac, II, 52; Byhan 308; Conev 44), cf. ceh. čibr, pol. ćąbr; dar č- din sl. nu se explică decît prin intermediul rom. (Berneker 160; Philippide, Viața rom., XVIII, 46; Vasmer, apud DAR; Diculescu, Elementele, 483; cf. Pușcariu, Dacor., IV, 1405). În sfîrșit, Weigand, Jb., IX, 80, pleacă de la mag. csombor, csömbör, care pare împrumut din rom. Există ipoteza că este un cuvînt preromanic, ca în lat. cimbrus „cimbru,” sau în it. cembro „cedru hibrid”, de origine necunoscută (Prati 255). Vezi definitia »
ANTITEÁTRU s. n. curent modern în teatru care încearcă să reducă dramaturgia la elementele ei esențiale. (< fr. antithéâtre) Vezi definitia »
ALGEZIMÉTRU s. n. instrument folosit în algezimetrie; algometru. (< fr. algésimètre) Vezi definitia »
POZOMÉTRU s. n. exponometru. (< fr. posomètre) Vezi definitia »