SUBIÉCT, subiecte, s. n. 1. Totalitatea acțiunilor, evenimentelor (prezentate într-o anumită succesiune) care alcătuiesc conținutul unei opere literare, cinematografice etc. ♦ Chestiune, temă despre care vorbește sau scrie cineva. ♦ Cauză, pricină, motiv. 2. (Lingv.) Partea principală a propoziției care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de predicatul verbal la diateza activă sau reflexivă, cine suferă acțiunea când predicatul verbal este la diateza pasivă sau cui i se atribuie o însușire ori o caracteristică exprimată de numele predicativ în cazul predicatului nominal. 3. Ființă aflată sub observație, supusă anchetei, experimentului etc.; individ care prezintă anumite caracteristici. 4. (În sintagmele) Subiect de drepturi = persoană care, în cadrul raporturilor juridice, are drepturi și obligații. Subiect impozabil = persoană fizică sau juridică obligată prin lege să plătească un anumit impozit către stat. 5. (Log.) Termen al unor judecăți, reprezentând noțiunea ce desemnează obiectul gândirii despre care se afirmă sau se neagă însușirea exprimată de predicat. – Din lat. subjectum (cu unele sensuri după fr. sujet). Vezi definitia »

SUSPÉCT, -Ă, suspecți, -te, adj. (Adesea substantivat) Care este bănuit, care dă de bănuit; care inspiră neîncredere, de care trebuie să te ferești; dubios, îndoielnic. – Din fr. suspect, lat. suspectus. Vezi definitia »

VIADÚCT, viaducte, s. n. Construcție de piatră, de beton sau de metal care susține o cale de comunicație terestră, traversând o vale la mare înălțime. [Pr.: vi-a-] – Din fr. viaduc, germ. Viadukt. Vezi definitia »

proiéct (proiécte), s. n. – Plan. Lat. proiectum (sec. XIX), fr. projet. – Der. proiecta, vb., din lat. proiectare; proiectil, s. n., din fr. projectil; proiector, s. n., din lat. proiector; proiecți(un)e, s. f., din lat. proiectio; anteproiect, s. n., din fr. avant-projet. Vezi definitia »

Act administrativ emis de o autoritate – jurisdicțională PrefecturăÇomisie Județeană de Fond Funciar etc. Vezi definitia »