ZBURĂTÚRĂ, zburătúri, s. f. ~ 2. ~; zbor¹. 3. Partea din față a tunului. Vezi definitia »

OCTÁVĂ s.f. 1. (Muz.) Interval într-o gamă diatonică, care cuprinde opt note consecutive. 2. Strofă alcătuită din opt versuri. 3. A opta dintre figurile de apărare la scrimă. [< fr. octave, cf. lat. octava – a opta]. Vezi definitia »

răpciúgă (răpciúgi), s. f. – Respirație grea, morvă. Origine obscură. Fără îndoială de origine sl., probabil în loc de *răpștiugă, de la răpști „a murmura”; pentru semantism, cf. sb. hropati „a sufla greu” față de hropotnija „gripă”, bg. hropotnica „catar”, rus. sapĕtĭ „a sforăi” față de sap „răpciugă” (Cihac, II, 306). – Der. răpciugos, adj. (cu răpciugă). Vezi definitia »

COFÍȚĂ, cofițe, s. f. Diminutiv al lui cofă; cofăiel, cofăieș. – Cofă + suf. -iță. Vezi definitia »

BILÉTĂ, bilete, s. f. (Tehn.) Țaglă. – Din fr. billette. Vezi definitia »