DIORÍSM s. n. 1. (fil.) diviziune, distincție. 2. (mat.) formulare a condițiilor necesare rezolvării unei probleme. (< germ. Diorismus) Vezi definitia »

CONSTRUCTIVÍSM s.n. 1. Orientare estetică, apărută după primul război mondial în artele plastice, literatură și muzică, care tinde să coboare creația artistică la nivelul unui tehnicism pur, golind arta de conținutul ei emoțional. 2. Curent în arhitectură care susține că forma arhitecturală trebuie să fie expresia exclusivă a structurii constructive a clădirii. 3. Concepție care recunoaște rolul activ, creator al gândirii în procesul cunoașterii. ♦ Concepție a școlii intuiționiste din filozofia matematicii, potrivit căreia activitatea constructivă, rațional-intuitivă este baza exigenței matematice. [Cf. fr. constructivisme, germ. Konstruktivismus, rus. konstruktivizm]. Vezi definitia »

ZOROASTRÍSM s.n. Sistem religios la unele popoare orientale, întemeiat de Zoroastru, având la bază concepția dualistă a luptei dintre bine și rău; dualismul lui Zoroastru. [Pron. -ro-as-. / < fr. zoroastrisme, cf. Zoroastru – reformatorul religiei iraniene]. Vezi definitia »

NEOPLÁSM, neoplasme, s. n. Formă de cancer caracterizată prin invazia țesuturilor învecinate, recidivă după o intervenție chirurgicală; p. gener. cancer. [Pr.: ne-o-] – Din fr. néoplasme. Vezi definitia »

JAINÍSM s.n. Doctrină filozofică-religioasă a unei secte budiste din sudul Indiei, cu ritul brahman, care are la bază principiul reîncarnării și care propovăduiește autoperfecțiunea morală și ascetismul ca mijloace principale ale „mântuirii”. [Pron. ja-i-, var. djainism s.n. / < fr. jaïnisme]. Vezi definitia »