PSEUDOHERMAFRODITÍSM s. n. hermafroditism fals, datorat degenerării unuia dintre organele sexuale. (< fr. pseudo-hermaphroditisme) Vezi definitia »

BELICÍSM s.n. Doctrină a adepților războiului. ♦ Tendință războinică. [< fr. bellicisme, cf. lat. bellicus – belicos]. Vezi definitia »

adventísm, s. n. – Doctrină religioasă practicată de o sectă protestantă care predică „a doua venire” apropiată a lui Cristos. < Engl. adventism, de la textul adveniat regnum tuum (adventiștii așteaptă venirea lui Cristos pe pămînt). Cuvîntul introdus o dată cu doctrina, de origine americană, la sfîrșitul sec. XIX. – Der. adventist, s. m. Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s.n. Concepția filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” (realități primordiale și independente) sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. [< fr. aristotélisme, cf. Aristotel – filozof grec din antichitate]. Vezi definitia »

OFIDÍSM s. n. intoxicație cu venin de șarpe. (< fr. ophidisme) Vezi definitia »