PÁNICĂ s. f. Senzație de spaimă violentă de care este cuprinsă subit (și adesea fără temei) o persoană sau o colectivitate. ◊ Expr. A intra în panică = a se neliniști, a se alarma, a se speria (foarte tare). – Din ngr. panikós, fr. panique, it. panico, germ. Panik. Vezi definitia »

FRÁZĂ s. f. 1. unitate sintactică din două sau mai multe propoziții în raport de coordonare sau subordonare. 2. (muz.) unitate a discursului melodic delimitată de două cadențe. (< fr. phrase) Vezi definitia »

OPĂCITÚRĂ, opăcituri, s. f. (Reg.) Apă lină la capătul unui vârtej. – Din opăci + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

sosiárcă, s.f. (înv.) sosieră. Vezi definitia »

MIZANSCÉNĂ, mizanscene, s. f. Organizare a unei reprezentații artistice care constă în găsirea locului, decorurilor, mișcărilor, jocului actorilor etc.; punere în scenă. – V. scenografie. – Din fr. mis en scène. Vezi definitia »