Definita cuvantului autofen
AUTOFÉN, -Ă adj. (despre un caracter genetic) controlat de o singură genă, care se manifestă autonom în cursul transplantelor. (< auto1- + -fen1)

Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu autofen
EPICÉN, epicene, adj.n. (Despre substantive nume de ființe) Care are aceeași formă pentru indicarea ambelor sexe. – Din fr. épicène, lat. epicoenus. Vezi definitia »
GÉRMEN/GÉRMENE s. m. 1. sămânță, corpuscul care, puse în condiții favorabile, se dezvoltă și dau naștere unei noi ființe. ♦ în ĕ = în stadiu inițial, înainte de a se dezvolta. 2. (fig.) principiu, cauză, element care dă naștere la ceva. (< lat. germen) Vezi definitia »
CATRÉN, catrene, s. n. Strofă (sau poezie) formată din patru versuri. – Din fr. quatrain. Vezi definitia »
SCALÉN, scaleni, -e, adj. 1. (În sintagma) Triunghi scalen = triunghi care are laturile neegale. 2. (În sintagma) Mușchi scalen (și substantivat, m.) = fiecare dintre cei trei mușchi egali, în formă de triunghi scalen, situați în regiunea cervicală laterală. – Din fr. scalène, lat. scalenus. Vezi definitia »
sprínten (-nă), adj.1. Agil, vioi, iute, rapid. – 2. Îmbrăcat lejer. – Var. înv. sprintin. Sl. *sŭprętinu (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 359; Tiktin; Conev 100), de la sŭprętati „a se strînge”, cf. slov. spreten „abil”, sb., cr. spretan „abil, iscusit”. – Der. sprinteni, vb. (a da agilitate; refl., Trans., a se lupta); sprintenior (var. sprinte(i)or), adj. (militar înarmat ușor); sprintenime, s. f. (trupă ușor înarmată); sprinteneală (var. sprintenie), s. f. (agilitate, ușurință). Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z