yálă s. f., g.-d. art. yálei; pl. yále Vezi definitia »

ÎNCORDĂTÚRĂ, încordături, s. f. (Înv.) Încordare. – Încorda + suf. -ătură. Vezi definitia »

julietă, juliete s. f. iubită, amantă. Vezi definitia »

NĂVÁLĂ, năvale, s. f. 1. Faptul de a se îngrămădi (cu grabă) undeva; înghesuială, îmbulzeală; (concr.) mulțime de oameni sau de obiecte (în mișcare). ♦ Loc. vb. A da năvală = a năvăli. 2. Faptul de a se repezi undeva, spre sau în ceva; mișcare impetuoasă, fugă. ♦ Grabă, iuțeală, zor. ♦ (Adverbial) în chip năvalnic, impetuos. 3. Faptul de a se repezi la cineva cu intenții agresive. 4. Izbucnire, răbufnire (extrem de violentă); revărsare abundentă (și violentă). – Din năvăli (derivat regresiv). Vezi definitia »

PRÓRĂ s.f. (Mar.) Partea dinainte a unei nave. [Var. provă s.f. / < it. prora, cf. lat. prora]. Vezi definitia »