binóclu (binócluri), s. n. – Instrument optic folosit pentru a vedea obiectele la distanță. Fr. binocle. – Der. binocla, vb. (a privi cu binoclu; a privi pe furiș); binocular, adj. din fr. binoculaire. Vezi definitia »

istóvul(u) adv. (înv.) mai adevărat, mai amănunțit. Vezi definitia »

șpíglu s.n. (reg.) platcă (la cămașa bărbătească). Vezi definitia »

TENÁCLU s. n. portmanuscris. (< germ. Tenakel) Vezi definitia »

titlu dat boierului care turna domnului apa ca să se spele pe maini si îi aducea paine si sare Vezi definitia »