BISTURÍU, bisturie, s. n. Cuțitaș special folosit în operațiile chirurgicale. – Fr. bistouri. Vezi definitia »

PERIHÉLIU s.n. (op. afeliu) Punctul cel mai apropiat de Soare de pe orbita unei planete; timpul în care planeta respectivă se află în acest punct. [Pron. -liu, var. perihelie s.f. /< fr. périhélie, germ. Perihelium, cf. gr. peri – împrejur, helios – Soare]. Vezi definitia »

giúrgiu s.n. (reg.) (în expr.) cu părul făcut giurgiu = cu părul zbârlit. Vezi definitia »

HAGÍU, hagii, s. m. Creștin sau musulman care a fost în hagialâc. – Din tc. haci. Vezi definitia »

TALHÂLCÍU, talhâlcii, s. m. (Turcism înv.) Demnitar la curtea otomană, care prezenta sultanului raportul marelui vizir și care transmitea firmanul împărătesc de numire a domnilor din țările vasale. – Tc. telhisçi. Vezi definitia »