SCORBUTIGÉN, -Ă adj. (Med.) Care provoacă scorbut. [< fr. scorbutigène]. Vezi definitia »

zaharigén adj. m., pl. zaharigéni; f. zaharigénă, pl. zaharigéne Vezi definitia »

ALOPRÉN s. n. cauciuc clorurat. (< germ. Allopren) Vezi definitia »

REN s. m. mamifer rumegător din regiunile polare, asemănător cu cerbul, care se poate domestici. (< fr. renne) Vezi definitia »

ELÉN, -Ă, eleni, -e, adj., s. m. și f. 1. Adj. Care aparține Greciei antice sau populației ei, privitor la Grecia antică sau la populația ei; elinesc. ♦ (Substantivat, f.; în forma elină) Limba greacă veche. 2. S. m. și f. Persoană care făcea parte din populația de bază a Greciei antice. [Var.: elín, -ă adj.] – Din ngr. Éllin, lat. Hellenes. Vezi definitia »