MONAHÍSM s. n. 1. Stare, viață, calitate de monah; călugărie, monahie¹. 2. Instituția călugăriei. – Monah + suf. -ism. Vezi definitia »

MAOÍSM s.n. Nume dat gândirii politice și ideologice a lui Mao Tzedun. [Pron. ma-o-ism. / < fr. maoïsme]. Vezi definitia »

ARISTOTELÍSM s. n. concepție filozofică a lui Aristotel, care, având ca punct de plecare recunoașterea primordialității naturii față de cunoaștere, arată că generalul există în lucrurile individuale, că esența există în obiecte și că adevăratele „substanțe” sunt lucrurile materiale concrete percepute prin simțuri. (< fr. aristotélisme) Vezi definitia »

GONOCORÍSM s.n. (Biol.) Condiția biologică a unei specii în care sexele sunt separate. [< fr. gonochorisme, cf. gr. gonos – sămânță, chorismos – separație]. Vezi definitia »

BALCANÍSM s. n. 1. fenomen specific mentalității și moravurilor din regiunea balcanică. 2. cuvânt, obicei din această regiune. (< germ. Balkanismus) Vezi definitia »