ANTROPOBIOLOGÍE s.f. Ramură a biologiei care studiază specia umană și maimuțele antropoide. [Pron. -bi-o-, gen. -iei. / < fr. anthropobiologie]. Vezi definitia »

PALEOGEOGRAFÍE s. f. Ramură a geologiei care are ca obiect reconstituirea și reprezentarea pe hartă a condițiilor fizico-geografice existente în diferite epoci ale istoriei geologice a Pământului. [Pr.: -le-o-ge-o-] – Din fr. paléogéographie. Vezi definitia »

PELARGÓNIE s. f. plantă decorativă cu frunze catifelate și păroase și flori albe, roz sau roșii; mușcată. (< germ. Pelargonie) Vezi definitia »

EXCÉPȚIE s. f. 1. ceea ce nu se conformează unei reguli generale; abatere de la o normă (generală); o complement circumstanțial de ~ = complement care desemnează obiectul sau faptul ce exprimă o excepție în raport cu subiectul, cu numele predicativ sau cu complementul; propoziție de ~ = propoziție circumstanțială care corespunde complementului circumstanțial de excepție; cu ă = afară de...; fără ~ = fără deosebire; de ~ = excepțional. 2. mijloc de apărare în justiție care tinde să schimbe soluționarea cazului sau să atace forma de judecată. (< fr. exception, lat. exceptio) Vezi definitia »

BIOCONVÉRSIE (‹ bio + conversie) s. f. Proces de transformare a unei forme de bioenergie în alta, în cadrul proceselor biologice. Vezi definitia »